recensământ
română
Etimologie
Din franceză recensement.
Pronunție
- AFI: /re.ʧen.sə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului recensământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recensământ | recensăminte |
| Articulat | recensământul | recensămintele |
| Genitiv-Dativ | recensământului | recensămintelor |
| Vocativ | recensământule | recensămintelor |
- operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online