animal

română

Etimologie

Din fr. animal < lat. animalis.

Pronunție

• AFI: /a.ni'mal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului animal
	Singular	Plural
Masculin	animal	animali
Feminin	animală	animale
Neutru	animal	animale

1. de animal, propriu animalelor.

   Căldură animală.

2. de natură organică.

   Cărbune animal.

Substantiv

Declinarea substantivului animal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	animal	animale
Articulat	animalul	animalele
Dativ-Genitiv	animalului	animalelor
Vocativ	animalule	animalelor

1. ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.

   Animalele pădurii.

2. om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal.

Sinonime

• 1: creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură

Cuvinte derivate

• animalic
• animaliza

Traduceri

ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc.

afrikaans: dier (Afrikaans) albaneză: kafshë (Shqip) arabă: حيوان (العربية) (ħayawān) m. bosniacă: životinja (Bosanski) f. bretonă: loen (Brezhoneg) m. bulgară: животно (Български) (životno) n. catalană: animal (Català) m. cehă: živočich (Česky) m. coreeană: 동물 (한국어) (動物, dongmul) croată: životinja (Hrvatski) f. daneză: dyr (Dansk) ebraică: בעל חיים (עברית) (ba`al khayim) m. engleză: animal (English) esperanto: animalo (Esperanto) estoniană: loom (Eesti) faroeză: dýr (Føroyskt) finlandeză: eläin (Suomi) franceză: animal (Français) m. friziană: dier (Frysk) n. germană: Tier (Deutsch) n. greacă: ζώο (Ελληνικά) (zo'o) n. hindi: हैवान (हिन्दी) (haivān), पशु (हिन्दी) indoneziană: hewan (Bahasa Indonesia) interlingua: animal (Interlingua) islandeză: dýr (Íslenska) n.

italiană: animale (Italiano) m. japoneză: 動物 (日本語) (どうぶつ, dōbutsu) latină: animal (Latina) n. letonă: dzīvnieks (Latviešu) lituaniană: gyvūnas (Lietuvių) m. maghiară: állat (Magyar) norvegiană: dyr (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: dier (Nederlands) n. occitană: animal (Occitan) persană: جانور (فارسی) (janevar), حیوان (فارسی) (heyvan) poloneză: zwierzę (Polski) n. portugheză: animal (Português) m. rusă: животное (Русский) (živótnoje) n. sârbă: животиња (Српски / Srpski) (životinja) scoțiană: beathach (Scots) m. slovacă: živočích (Slovenčina) m. slovenă: žival (Slovenščina) f. spaniolă: animal (Español) m. suedeză: djur (Svenska) n. swahili: mnyama (Kiswahili) thailandeză: สัตว์ (sàt) (ไทย) turcă: hayvan (Türkçe) ucraineană: тваринa (Українська) (tvaryna) f. vietnameză: thú vật (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(Català)

Etimologie

Din lat. animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animals pl.

1. animal

---

engleză

(English)

Etimologie

Din lat. animal < animalis. Din anima ("suflet").

Pronunție

• AFI: /ˈænəməl/

Substantiv

animal, pl. animals

1. animal

Sinonime

• beast, creature

Cuvinte derivate

• animalian
• animalic
• animalistic

Cuvinte apropiate

• Animalia

Adjectiv

animal (incomparabil)

1. animal, animalic

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(Français)

Etimologie

Din lat. animal.

Pronunție

• AFI: /a.ni.mal/

Substantiv

animal m., animaux pl.

1. animal

Sinonime

• bête, créature

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

animalcule animalement animalerie animalesque animalier animalisable

animalisation animaliser animalisme animaliste animalité animal-plante

Adjectiv

Declinarea adjectivului animal
	Singular	Plural
Masculin	animal	animaux
Feminin	animale	animales

1. animal, animalic

Sinonime

• bestial, inhumain, sauvage, violent

Antonime

• végétal, minéral, inerte

Cuvinte compuse

• végéto-animal

---

interlingua

(Interlingua)

Etimologie

Din lat. animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal

1. animal

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din anima ("suflet").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal n.

1. animal

Sinonime

• animalis, bestia

Cuvinte apropiate

• anima
• animalis
• animare
• animus

---

occitană

(Occitan)

Etimologie

Din lat. animalis.

Pronunție

• AFI: /a.ni.mal/

Substantiv

animal m., animals pl.

1. animal

   Los cavals e los òmes son d'animals.

2. (fig.) fiară, bestie
3. (p. ext., zool.) metazoar

Sinonime

• 1: creatura
• 2: bèstia, creatura
• 3: metazoari

Cuvinte compuse

• animal-planta

Cuvinte apropiate

• animalcul
• animalament
• animalariá
• animalesc
• animalièr
• animalitat

Adjectiv

Declinarea adjectivului animal
	Singular	Plural
Masculin	animal	animals
Feminin	animala	animalas

1. animal, animalic

   Las facultats animalas.

Sinonime

• bestial, inuman, fèr, violent

Antonime

• vegetal, mineral, inèrt

Cuvinte derivate

• vegetoanimal

Referințe

• Wiktionary
• Wikiccionari

---

portugheză

(Português)

Etimologie

Din lat. animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animais pl.

1. animal

Adjectiv

1. animal, animalic

---

spaniolă

(Español)

Etimologie

Din lat. animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animales pl.

1. animal

Adjectiv

1. animal, animalic