revoltă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză révolte.
Pronunție
- AFI: /re'vol.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului revoltă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | revoltă | revolte |
| Articulat | revolta | revoltele |
| Dativ-Genitiv | revoltei | revoltelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare.
- acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
