revoltă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză révolte.

Pronunție

  • AFI: /re'vol.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
revoltă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ revoltă revolte
Articulat revolta revoltele
Dativ-Genitiv revoltei revoltelor
Vocativ ' '
  1. sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare.
  2. acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală.


Cuvinte derivate


Traduceri