revolta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : revoltă

română

Etimologie

Din franceză révolter. Confer italiană rivoltare.

Pronunție

  • AFI: /re.vol'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) revolta
Infinitiv a (se) revolta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) revolt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) revolte
Participiu revoltat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a fi cuprins de revoltă, de indignare.
  2. (v.refl. și tranz.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din revoltă.

Pronunție

  • AFI: /re'vol.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru revoltă.





cehă

(čeština)

Etimologie

Din franceză révolte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revolta f.

  1. revoltă

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din revoltar.

Pronunție

  • AFI: /χe.ˈvɔw.tɐ/ (Brazilia)


Substantiv

revolta f., revoltas pl.

  1. revoltă

Sinonime

Cuvinte derivate