rubrică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rubrique < latină rubrica.

Pronunție

  • AFI: /'ru.bri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rubrică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rubrică rubrici
Articulat rubrica rubricile
Genitiv-Dativ rubricii rubricilor
Vocativ rubrică rubricilor
  1. despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc.
  2. spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu.
  3. (înv.) titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.


Traduceri

Anagrame

Referințe