sâmbătă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Expresii 1.3.3 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. sambatum, în loc de sabbatum.

Pronunţie

• AFI: /'sɨm.bə.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului sâmbătă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sâmbătă	sâmbete
Articulat	sâmbăta	sâmbetele
Dativ-Genitiv	sâmbetei	sâmbetelor
Vocativ	'	'

1. a şasea zi a săptămânii.
   • Zilele săptămânii: sâmbătă
     • anterior: vineri
     • următor: duminică

Cuvinte derivate

• sâmbătaş, sâmbătar
• sâmbecioară

Expresii

• A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi; a se pierde
• A purta (sau a ţine cuiva) sâmbetele = a duşmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
• Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paştilor
• Sâmbăta morţilor (sau a moşilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire şi pomeni pentru morţi

Traduceri