sâmbătă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. sambatum, în loc de sabbatum.

Pronunție

  • AFI: /'sɨm.bə.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sâmbătă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sâmbătă sâmbete
Articulat sâmbăta sâmbetele
Dativ-Genitiv sâmbetei sâmbetelor
Vocativ ' '
  1. a șasea zi a săptămânii.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi; a se pierde
  • A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
  • Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor
  • Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi