sâmbătă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. sambatum, în loc de sabbatum.

Pronunţie

  • AFI: /'sɨm.bə.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sâmbătă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sâmbătă sâmbete
Articulat sâmbăta sâmbetele
Dativ-Genitiv sâmbetei sâmbetelor
Vocativ ' '
  1. a şasea zi a săptămânii.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi; a se pierde
  • A purta (sau a ţine cuiva) sâmbetele = a duşmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
  • Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paştilor
  • Sâmbăta morţilor (sau a moşilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire şi pomeni pentru morţi


Traduceri