săptămână
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. septimana.
Pronunţie
- AFI: /səp.tə'mɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului săptămână |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | săptămână | săptămâni |
| Articulat | săptămâna | săptămânile |
| Dativ-Genitiv | săptămânii | săptămânilor |
| Vocativ | săptămâno | săptămânilor |
- perioadă de şapte zile consecutive, care se socoteşte (la noi) de luni dimineaţa până duminică seara şi care se repetă de cincizeci şi două de ori într-un an; p. gener. perioadă de şapte zile consecutive
- (Cu determinări în genitiv) interval de şapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activităţi
- (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile
Cuvinte compuse
- săptămâna cărţii
Expresii
- (În cultul religiei creştine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paşti
- Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paştilor
- Săptămâna brânzei = prima săptămână din postul Paştilor, în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte şi derivatele lui
- A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-şi da seama de realitate, a acţiona pe negândite
Traduceri
perioadă de şapte zile
|
|
