duminică

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Cuvinte compuse 1.3.3 Locuţiuni 1.3.4 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. (dies) domĭnĭca.

Pronunţie

• AFI: /du'mi.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului duminică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duminică	duminici
Articulat	duminica	duminicile
Dativ-Genitiv	duminicii	duminicilor
Vocativ	'	'

1. a şaptea zi a săptămânii.
2. ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal.
   • Zilele săptămânii: duminică
     • anterior: sâmbătă
     • următor: luni
3. (adverbial) în prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică.

Cuvinte derivate

• duminicea

Cuvinte compuse

• duminica-florilor
• duminica-vlăstarilor

Locuţiuni

• De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună.

Traduceri