scelerat

română

Etimologie

Din franceză scélérat < latină sceleratus.

Pronunție

• AFI: /sʧe.le'rat/

Substantiv

Declinarea substantivului scelerat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scelerat	scelerați
Articulat	sceleratul	scelerații
Genitiv-Dativ	sceleratului	sceleraților
Vocativ	sceleratule	sceleraților

1. (livr.) persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal.
2. (adjectival)

   Om scelerat

Cuvinte derivate

• scelerată

Traduceri

ticălos

interlingua: scelerato (interlingua)

Anagrame

• castrele
• cleștare

Referințe

• DEX '98 via DEX online