silnicie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din silnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /sil.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
silnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silnicie silnicii
Articulat silnicia silniciile
Genitiv-Dativ silniciei silniciilor
Vocativ silnicie silniciilor
  1. constrângere, oprimare, violență; abuz, samavolnicie; silă.
  2. (înv.) putere, forță.


Traduceri

Referințe