sinus

română

Etimologie

Din franceză sinus.

Pronunție

• AFI: /'si.nus/

Substantiv

Declinarea substantivului sinus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinus	sinusuri
Articulat	sinusul	sinusurile
Dativ-Genitiv	sinusului	sinusurilor
Vocativ	'	'

1. funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză.
2. cavitate în unele oase craniene.
3. porțiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice.

Traduceri

funcție

catalană: sinus (català) m. cehă: sinus (česky) m. chineză: 正弦 (中文) engleză: sine (English) finlandeză: sini (suomi) franceză: sinus (français) m. germană: Sinus (Deutsch) m. greacă: ημίτονο (Ελληνικά) n. italiană: seno (italiano) m.

japoneză: サイン (日本語), 正弦 (日本語) macedoneană: синус (македонски) m. neerlandeză: sinus (Nederlands) m. norvegiană: sinus (norsk bokmål) m. portugheză: seno (português) m. rusă: синус (русский) m. spaniolă: seno (español) m. tamilă: செவ்வளை (தமிழ்) (sevvaLai)

cavitate

engleză: sinus (English) franceză: sinus (français) m.

lituaniană: antis (lietuvių) nynorsk: sinus (norsk nynorsk)

porțiune dilatată