stimă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din italiană stima. Confer franceză estime.
Pronunție
- AFI: /'sti.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stimă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stimă | stime |
| Articulat | stima | stimele |
| Dativ-Genitiv | stimei | stimelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă.
- Demn de stimă.
- A inspira stimă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Paronime
Expresii
- Cu toată stima sau cu stimă = formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori
Traduceri
prețuire, apreciere, considerație
|
|