străromână
română
Etimologie
Din prefixul stră- + română (după germană urrumänisch).
Pronunție
- AFI: /strə.ro'mɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului străromână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străromână | invariabil |
| Articulat | străromâna | invariabil |
| Genitiv-Dativ | străromânei | invariabil |
| Vocativ | străromână | invariabil |
- (lingv.) stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online