limbă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul "modifică pagina" și rezolvând următoarele probleme: Traduceri, explicatii si fotografii

română

Etimologie

Din lat. lingua.

Substantiv

Declinarea substantivului limbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limbă	limbi
Articulat	limba	limbile
Dativ-Genitiv	limbii	limbilor
Vocativ	...	...

1. organ musculos mobil, situat în cavitatea bucală și servind la mestecarea, înghițirea și determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii.
2. mijloc principal de comunicare între oameni, constând dintr-un sistem lexical organizat după anumite legi gramaticale și având o structură fonetică specifică.
3. totalitate a altor mijloace de comunicare (decât sunetele articulate) a sentimentelor și ideilor.
4. mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane.
5. orice obiect sau instrument asemănător ca formă sau funcție cu organul respectiv.
6. fâșie lungă și îngustă (de pământ, de pădure, de apă etc.).

Sinonime

• 1. limbaj.
  2. stil.

Cuvinte derivate

• limbaj.

Cuvinte compuse

• limba-apei
• limba-boului
• limba-cucului
• limba-mielului
• limba-oii
• limba-soacrei
• limba-vrăbiei
• limbă-de-mare

Traduceri

organ

engleză: tongue (English) greacă: γλώσσα (Ελληνικά) f.

maghiară: nyelv (Magyar) spaniolă: lengua (Español) f.

mijloc de comunicare

engleză: language (English) greacă: γλώσσα (Ελληνικά) f.

maghiară: nyelv (Magyar) spaniolă: lenguaje (Español) m.