limbă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina" şi rezolvând următoarele probleme: Traduceri, explicatii si fotografii |
Cuprins |
română
Etimologie
Substantiv
| Declinarea substantivului limbă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | limbă | limbi |
| Articulat | limba | limbile |
| Dativ-Genitiv | limbii | limbilor |
| Vocativ | ... | ... |
- organ musculos mobil, situat în cavitatea bucală şi servind la mestecarea, înghiţirea şi determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii.
- mijloc principal de comunicare între oameni, constând dintr-un sistem lexical organizat după anumite legi gramaticale şi având o structură fonetică specifică.
- totalitate a altor mijloace de comunicare (decât sunetele articulate) a sentimentelor şi ideilor.
- mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane.
- orice obiect sau instrument asemănător ca formă sau funcţie cu organul respectiv.
- fâşie lungă şi îngustă (de pământ, de pădure, de apă etc.).
