tăinuitoare
română
Etimologie
Din tăinuitor.
Pronunție
- AFI: /təj.nu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tăinuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tăinuitoare | tăinuitoare |
| Articulat | tăinuitoarea | tăinuitoarele |
| Genitiv-Dativ | tăinuitoarei | tăinuitoarelor |
| Vocativ | tăinuitoareo | tăinuitoarelor |
- persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online