tarantula

Vezi și : tarántula, tarântula, tarantulă

română

Etimologie

Din tarantulă.

Pronunție

AFI: /ta.ranˈtu.la/

Substantiv

forma de singular articulat pentru tarantulă.

engleză

(English)

Etimologie

Inevitabil din italiană veche tarantola, numit după orașul portuar Taranto < latină Tarentum, care provine din greacă antică Τάρᾱς (Tárās). Provine din limba iliră *darandos („stejar”).

Confer spaniolă tarántula.

Pronunție

AFI: /təˈɹæntʃələ/

Substantiv

tarantula, pl. tarantulas

(entom.) tarantulă
(entom.) gen de păianjen (Lycosa tarantula)

Sinonime

1: (entom.) bird spider, monkey spider, rain spider

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe