tristesse

franceză

(Français)

Etimologie

Din lat. *trīstĭcĭa < forma clasică trīstĭtĭa.

Pronunție

• AFI: /tʁis.tɛs/

Substantiv

tristesse f., tristesses pl.

1. tristețe, mâhnire, întristare

   La tristesse durera.

Sinonime

• mélancolie, affliction, désolation, deuil, rage

Antonime

• joie

Cuvinte derivate

• triste
• tristounet

Cuvinte apropiate

• larme
• pleurer
• chialer
• pleurnicher
• sangloter