affliction

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie affliccioun, care provine din latină afflīctiōn < afflīctiō.

Pronunție

  • AFI: /əˈflɪkʃən/


Substantiv

affliction, pl. afflictions

  1. aflicțiune, durere, chin
    He suffered from a horrible affliction.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină afflīctiō.

Pronunție

  • AFI: /a.flik.sjɔ̃/


Substantiv

affliction f., afflictions pl.

  1. aflicțiune, tristețe, întristare
  2. suferință, tribulație