tunet
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. tonitrum (după sunet).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului tunet |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tunet | tunete |
| Articulat | tunetul | tunetele |
| Dativ-Genitiv | tunetului | tunetelor |
| Vocativ | ' | ' |
- zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet).
- Ploaie cu tunete și trăsnete.
- (rar) trăsnet.
- (fig.) zgomot puternic, răsunător.
- Tunet de voci.
- Tunet de aplauze.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
zgomot puternic care însoțește fulgerul
|
|