utila

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză outiller.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
utila
Infinitiv a utila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
utilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să utileze
Participiu utilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe