yemek

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din ye.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

yemek

1. mâncare, aliment, fel de mâncare

Verb

yemek

1. a mânca
2. (fam.) a păpa, a toca (bani, etc.)
3. (despre insecte) a înțepa
4. a consuma

Cuvinte derivate

• yem
• yeme
• yemekhane
• yemeklik
• yemekli
• yemiş

Cuvinte compuse

• yemek masası
• yemek odası
• yemek takımı
• yemek ye