toca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *toccare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
toca
Infinitiv a toca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
toc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să toace
Participiu tocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
  3. (v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
  4. (v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
  5. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
  6. (v.intranz.) a bate toaca.
  7. (v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
  8. (v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi
  • A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost
  • Unde popa nu toacă = foarte departe


Traduceri

Anagrame

Referințe