îmbălsămare

română

Etimologie

Din a îmbălsăma.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bəl.sə'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbălsămare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbălsămare	îmbălsămări
Articulat	îmbălsămarea	îmbălsămările
Genitiv-Dativ	îmbălsămării	îmbălsămărilor
Vocativ	îmbălsămare	îmbălsămărilor

1. acțiunea de a îmbălsăma.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online