îmbiba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză imbiber < latină imbibere.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bi'ba/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbiba
Infinitiv a (se) îmbiba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbib
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbibe
Participiu îmbibat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) (rar) a facefie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe