îmbietură

română

Etimologie

Din a (se) îmbia + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bi.e'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbietură	îmbieturi
Articulat	îmbietura	îmbieturile
Genitiv-Dativ	îmbieturii	îmbieturilor
Vocativ	îmbietură	îmbieturilor

1. (rar) faptul de a îmbia; îndemn, invitație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online