îmbia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil latină * inviare.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bi'a/


Verb


Conjugarea verbului
îmbia
Infinitiv a îmbia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbie
Participiu îmbiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti.
  2. (v.refl.) (rar) a se lăsa poftit.
  3. (v.tranz.) (fig.) a atrage.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe