îmblănire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îmblăni.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblănire îmblăniri
Articulat îmblănirea îmblănirile
Dativ-Genitiv îmblănirii îmblănirilor
Vocativ îmblănire îmblănirilor
  1. acțiunea de a îmblăni.


Traduceri

Anagrame

Referințe