îmblănire

română

Etimologie

Din a îmblăni.

Pronunție

• AFI: /ɨm.blə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmblănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblănire	îmblăniri
Articulat	îmblănirea	îmblănirile
Genitiv-Dativ	îmblănirii	îmblănirilor
Vocativ	îmblănire	îmblănirilor

1. acțiunea de a îmblăni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bimilenar

Referințe

• DEX '98 via DEX online