îmblăni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + blană.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
îmblăni
Infinitiv a îmblăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmblănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmblănească
Participiu îmblănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe