îmbobocire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îmboboci.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bo.bo'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbobocire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbobocire îmbobociri
Articulat îmbobocirea îmbobocirile
Genitiv-Dativ îmbobocirii îmbobocirilor
Vocativ îmbobocire îmbobocirilor
  1. acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe