îmbogățire

română

Etimologie

Din a îmbogăți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bo.gə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbogățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbogățire	îmbogățiri
Articulat	îmbogățirea	îmbogățirile
Genitiv-Dativ	îmbogățirii	îmbogățirilor
Vocativ	îmbogățire	îmbogățirilor

1. acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bergamoții

Referințe

• DEX '98 via DEX online