îmbogăți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + bogat.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bo'gəʦʲ/


Verb


Conjugarea verbului
îmbogăți
Infinitiv a îmbogăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbogățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbogățească
Participiu îmbogățit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a facedevină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a facedevină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe