îmbucare

română

Etimologie

Din a îmbuca.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbucare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbucare	îmbucări
Articulat	îmbucarea	îmbucările
Genitiv-Dativ	îmbucării	îmbucărilor
Vocativ	îmbucare	îmbucărilor

1. acțiunea de a (se) îmbuca.
2. (concr.) loc unde se îmbucă ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online