îmbuca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină * imbuccare (< buccagură”).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu'ka/


Verb


Conjugarea verbului
îmbuca
Infinitiv a îmbuca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbuc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbuce
Participiu îmbucat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată.
  2. (v.refl.) (despre piese) a intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe