îmbucura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + a (se) bucura.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.ku'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbucura
Infinitiv a (se) îmbucura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbucur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbucure
Participiu îmbucurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) bucura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe