îmbucurător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) îmbucura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.ku.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îmbucurător
Singular Plural
Masculin îmbucurător îmbucurători
Feminin îmbucurătoare îmbucurătoare
Neutru îmbucurător îmbucurătoare
  1. care bucură, care face bucurie.


Traduceri

Referințe