îmbuibare

română

Etimologie

Din a (se) îmbuiba.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bujˈba.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbuibare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbuibare	îmbuibări
Articulat	îmbuibarea	îmbuibările
Genitiv-Dativ	îmbuibării	îmbuibărilor
Vocativ	îmbuibare	îmbuibărilor

1. acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online