îmburghezire

română

Etimologie

Din a (se) îmburghezi.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bur.ge'zi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmburghezire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmburghezire	îmburgheziri
Articulat	îmburghezirea	îmburghezirile
Genitiv-Dativ	îmburghezirii	îmburghezirilor
Vocativ	îmburghezire	îmburghezirilor

1. faptul de a se îmburghezi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online