îmburghezire
română
Etimologie
Din a (se) îmburghezi.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bur.ge'zi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmburghezire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmburghezire | îmburgheziri |
| Articulat | îmburghezirea | îmburghezirile |
| Genitiv-Dativ | îmburghezirii | îmburghezirilor |
| Vocativ | îmburghezire | îmburghezirilor |
- faptul de a se îmburghezi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online