îmburghezire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) îmburghezi.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bur.ge'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmburghezire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmburghezire îmburgheziri
Articulat îmburghezirea îmburghezirile
Genitiv-Dativ îmburghezirii îmburghezirilor
Vocativ îmburghezire îmburghezirilor
  1. faptul de a se îmburghezi.


Traduceri

Referințe