împăciuire
Etimologie
Din a (se) împăciui.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului împăciuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăciuire | împăciuiri |
| Articulat | împăciuirea | împăciuirile |
| Genitiv-Dativ | împăciuirii | împăciuirilor |
| Vocativ | împăciuire | împăciuirilor |
- (rar) acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online