Sari la conținut

împăciui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + pace + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
împăciui
Infinitiv a împăciui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împăciuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împăciuiască
Participiu împăciuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. refl. recipr.) (rar) a convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe