împănare
română
Etimologie
Din a împăna.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împănare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împănare | împănări |
| Articulat | împănarea | împănările |
| Genitiv-Dativ | împănării | împănărilor |
| Vocativ | împănare | împănărilor |
- acțiunea de a împăna și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online