împăna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină * impinnare sau în + pană.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə'na/


Verb


Conjugarea verbului
împăna
Infinitiv a împăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împănez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împăneze
Participiu împănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) a umple, a înțesa, a împânzi un loc.
  3. (v.tranz.) (tehn.) a reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe