împețit
română
Etimologie
Din a împeți.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pe'ʦit/
Substantiv
| Declinarea substantivului împețit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împețit | împețite |
| Articulat | împețitul | împețitele |
| Genitiv-Dativ | împețitului | împețitelor |
| Vocativ | împețitule | împețitelor |
- (rar) pețit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online