împietruire

română

Etimologie

Din în- + pietruire.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pje.truˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împietruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împietruire	împietruiri
Articulat	împietruirea	împietruirile
Genitiv-Dativ	împietruirii	împietruirilor
Vocativ	împietruire	împietruirilor

1. așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online