strat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină stratum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
strat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strat straturi
Articulat stratul straturile
Genitiv-Dativ stratului straturilor
Vocativ stratule straturilor
  1. material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți).
  2. fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită.
  3. depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite.
  4. influență externă exercitată asupra unei limbi date.
  5. (fig.) parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială.
  6. fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă.
  7. (pop.) culcuș, așternut pentru animale.
  8. (pop.) pat, așternut pentru oameni.
  9. nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament.
  10. patul puștii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe