împopoțonare
Etimologie
Din a (se) împopoțona.
Pronunție
- AFI: /ɨm.po.po.ʦo'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împopoțonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împopoțonare | împopoțonări |
| Articulat | împopoțonarea | împopoțonările |
| Genitiv-Dativ | împopoțonării | împopoțonărilor |
| Vocativ | împopoțonare | împopoțonărilor |
- acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online