împovărare
română
Etimologie
Din a (se) împovăra.
Pronunție
- AFI: /ɨm.po.vəˈra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împovărare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împovărare | împovărări |
| Articulat | împovărarea | împovărările |
| Genitiv-Dativ | împovărării | împovărărilor |
| Vocativ | împovărare | împovărărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online