Sari la conținut

împovărare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) împovăra.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.vəˈra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împovărare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împovărare împovărări
Articulat împovărarea împovărările
Genitiv-Dativ împovărării împovărărilor
Vocativ împovărare împovărărilor
  1. acțiunea de a (se) împovăra.


Traduceri

Referințe