împroșcătură
română
Etimologie
Din a împroșca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨm.proʃ.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului împroșcătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împroșcătură | împroșcături |
| Articulat | împroșcătura | împroșcăturile |
| Genitiv-Dativ | împroșcăturii | împroșcăturilor |
| Vocativ | împroșcătură | împroșcăturilor |
- împroșcare.
- (concr.) urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online