împroșcătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împroșca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.proʃ.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
împroșcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împroșcătură împroșcături
Articulat împroșcătura împroșcăturile
Genitiv-Dativ împroșcăturii împroșcăturilor
Vocativ împroșcătură împroșcăturilor
  1. împroșcare.
  2. (concr.) urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată.


Traduceri

Referințe