împuținare

română

Etimologie

Din a (se) împuțina.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pu.ʦi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împuținare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împuținare	împuținări
Articulat	împuținarea	împuținările
Genitiv-Dativ	împuținării	împuținărilor
Vocativ	împuținare	împuținărilor

1. faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• împreunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online