împuțina

română

Etimologie

Din în- + puțin.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pu.ʦi'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) împuțina
Infinitiv	a (se) împuțina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împuținez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împuțineze
Participiu	împuținat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea.

Cuvinte derivate

• împuținare
• împuținat

Expresii

• A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online