împungere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împunge.

Pronunție

  • AFI: /ɨm'pun.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împungere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împungere împungeri
Articulat împungerea împungerile
Genitiv-Dativ împungerii împungerilor
Vocativ împungere împungerilor
  1. acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare.


Traduceri

Referințe