împungere
Etimologie
Din a împunge.
Pronunție
- AFI: /ɨm'pun.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împungere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împungere | împungeri |
| Articulat | împungerea | împungerile |
| Genitiv-Dativ | împungerii | împungerilor |
| Vocativ | împungere | împungerilor |
- acțiunea de a (se) împunge și rezultatul ei; înțepare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online